Lista afectiuni:
|
Cauzele obezitatii, tratamentul, eliminarea si factorii care favorizeaza aparitia
Impactul deosebit de puternic al obezitatii in plan fizic si psihic, faptul ca ea se gaseste la origineaq multor boli degenerative pentru tratamentul carora suprimarea ei joaca rolul decisiv, fac necesara o buna cunoastere a cauzelor care duc la obezitate.
Supraalimentatia este, fara indoiala, principala cauza, dar enuntarea acestui fapt nu este suficienta pentru intelegerea aparitiei obezitatii. Analiza circumstantelor care tin de conditiile de mediu sau de starea de sanatate fizica si psihica de la un anumit moment al vietii unui om, care favorizeaza alimentatia excesiva, este inidpensabila pentru a intelege aparitia obezitatii, pentru tratamentul ei, si mai ales pentru cunoasterea cailor si metodelor de prevenire.
ABUZUL ALIMENTAR
In mod evident, acesta este principalul factor extern, de cel mai multe ori greu de stabili cu precizie in antecedentele unor obezi. Acestia fie ca isi subestimeaza cu buna stiinta consumul alimentar, fie ca fac abstractie in mod intentionat de acest parametru al alimentatiei, considerand ca "fiecare mananca dupa cat ii este de foame".Pe de alta parte, tendinta spre supraalimentare poate lipsi in momentul declansarii procesului de ingrasare si a obezitatii in cele din urma, de unde se desprind argumentele in favoarea predominentei factorilor constitutionali interni in geneza obezitatii. Obezitatea are o prima faza, numita "dinamica", in cursul carei subiectul isi mareste considerabil ingestia calorica si se ingrasa, urmata de o a doua, denumita "statica", in cursul careia obezitatea nu mai progreseaza, fiind mentinuta cu o ratie calorica relativ moderata.
La 84% dintre femei si la 86% dintre barbati se poate depista o perioada de supraalimentatie concomitenta cu perioada cresterii ponderale. La aceste procente se poate adauga frecventa de 7,40% pentru femei si respectiv 10% pentru barbati a obezitatii aparute in convalescenta unor boli infectioase , in cursul tratamentului tuberculozei, sau dupa interventii chirurgicale, cand supraalimentatia este foarte frecventa.
Prin aceasta, supraalimentatia, ca factor extern , deci perfect la indemana noastra pentru control si supraveghere prin masuri de prevenire care tin de dieta si de conditiile generale de viata, se situeaza pe primul plan in aparitia a peste 90% din cazurile de obezitate, proportie care concorda cu observatiile majoritatii cercetatorilor.Totusi, principalii factori externi, abuzul alimentar si sedentarismul, nu reprezinta in marea majoritate a cazurilor decat fenomene colaterale, care se asociaza unei dereglrari corticale si diencefalice, constituid, prin aceasta, un punct de plecare intern. Pe de alta parte, factorii externi, la randul lor, induc de regula tulburari endocrine si metabolice cu rol cert in evolutia ulterioara a obezitatii. In felul acesta, factorii cauzatori externi, do0minati de abuzul alimentar, se intrepatrund cu cei interni, constituind un mozaic de factori cauzatori greu de separat.
PREDISPOZITIA EREDITARA
Rolul elementului de mostenire genetica in geneza obezitatii este adesea controversat sau chiar contestat. Astfel, s-a spus ca ar fi vorba nu despre o ereditate care sa implice terneul constitutional, material, fiziologic, ci despre o asa-zisa ereditate tinand de obiceiul persoanelor respective de a nu-si putea stabili un program de viata ordonat, si chiar de incapacitatea acestora de a rezista in fata tentatiilor culinare, ambele fenomene fiind proprii familiilor de obezi.
Numerosi arbori genealogici demonstreaza prezenta de indivizi obezi in aceeasi familie, alaturi de indivizi cu greutate corporala normala, chiar in cadrul aceleliasi generatii si in primul grad de rudenie, in ciuda identitatii conditiilor de mediu in care persoanele respective s-au nascut, crescut si format. Cazul a doi adolescenti nascuti de o femei obeza casatorita cu un barbat cu greutate corporala normala, crescuti in acelasi mediu si avand o alimentatie identica,unul dintre ei devenind obez, sugereaza existenta unei ereditati veritabile in cazul obezitatii.
FACTORII CONGENITALI
Factorii congenitali favorizanti actioneaza asupra fatului in cursul vietii intrauterine, depinzand de alterarile neuroendocrine induse secundar de abuzul alimentar in organismul matern.
Peste 40% dintr-un lot de 753 de persoane obeze au descendenti directi suferind de obezitate, iar in alt studiu realizat pe 1000 de obezi s-a aratat ca obezitatea aparea la colaterali sau ascendenti directiin circa 70% din cazuri.
Frecventa mare a accidentelor obstreticale la femeile obeze, precum si aparitia la descendenti, in urma unei nasteri grele, a obezitatii asociate cu malformatii congenitale, au dus la emiterea ipotezei ca obezitatea poate fi consecinta unor traumatisme prenatale sau asociate exclusiv actului propriu-zis al nasterii si/sau evenimentelor din preajma acestui moment, fara a se exclude in aceste cazuri un cumul al factorilor ereditari.S-au semnalat astfel, in cazul femeilor obeze, mame ale unor copii obezi, disfunctii de angajare a fatului in momentul nasterii, care era grea si intarziata, din cauza hipotoniei muschiului uterin infiltrat cu grasime, si, de asemenea, disfunctii de degajare a fatului din cauza calitatii inferioare a tesuturilor perineale. Ambele disfunctii se datoreaza si volumului fetal excesiv, numarul copiilor cu greutate mare la nastere fiind foarte mare in cazul mamelor obeze, ceea ce favorizeaza anumite manifestari anormale si anoxia fetala datorata travaliului prelungit. In mod evident, in aceste cazuri exista conditiile favorabile pentru producerea unor traumatisme obstreticale. Traumatizarea fatului in timpul nasterii are loc mai ales in regiunile mai voluminoase, adica in primul rand la nivelul craniului si la baza craniului, regiune care are corespondenta cu sediul centrilor nervosi care regleaza apetitul, si, in oarecare masura, motilitatea spontana a individului.
Greutatea la nastere a descendentilor femeilor obeze este legata de posibilitatea determinismului congenital al obezitatii. Se stie ca, spre deosebire de insulina, glucozele trec cu usurinta prin bariera placentara si aceasta hiperglicemie intrauterina contiunua nu poate sa nu aiba consecinte asupra pancreasului endocrin fetal. Spre deosebire de celulele alfa pancreatice, care nu se diferenriaza decat dupa nastere, celulel beta-insulare si productia de insulina apar precoce in cursul dezvoltarii fetale. Faptul ca hiperglicemia materna reprezinta un stimul puternic pentru pancreasul beta-insular fetal este dovedit de hiperinsulinismul neonatal al copiilor nascuti din mame diabetice, manifestat uneori prin grave accidene hipoglicemice dupa nastere. Acesti copii incep sa depuna grasime in cursul vietii intrauterine cu circa 4 saptamani mai devreme decat normal.
In concluzie, se poate spune ca predispozitia ereditara la obezitate pare sa fie agravata de unii factori care actioneaza asupra fatului in cursul vietii uterine sau la nastere.Hiperinsulinismul fetal, pe de o parte si traumatismul obstretical pe de alta, pot actiona cafactori revelatori ai predispozitiei ereditare, fapt sugerat de debutul in prima copilarie a obezitatii in aceste cazuri.
ANCHETA ABUZULUI ALIMENTAR
Conform statisticilor, supraalimentatia apare cel mai adesea la femei in foarte stransa legatura cu perioada ultimelor luni de sarcina sau cu lactatia sau mai tarziu, odata cu perioada premergatoare menopauzei ori in cursul acesteia.
Dintr-un numar de363 de femei care au acuzat coincidenta aparitiei obezitatii cu sarcina, lactatia sau perioada imediat urmatoare, 112, respectiv 30%, recunosteau cresterea apetitului si supraalimentatia in aceste perioade. Pe de alta parte, supraalimentatia ca atare este recunoscuta cu dificultatede catre majoritatea obezilor, acestia admitand cel mult ca ea a aparut episodic intr-un trecut mai indepartat sau mai apropiat, cauza psihologica a acestui comportament specific obezului fiind aceea ca el priveste abuzul alimentar ca un fel de culpa si de aceea prefera sa-l treaca sub tacere.
In 33% din cazurile de obezitate feminina din cadrul aceluias studiu, ingrasarea s-a produs sau s-a accentuat sensibil in perioada premergatorare instalarii menopauzei sau imediat dupa incetarea menstruatiei.Creserea apetitului apare in aceste cazuri ca simptom asociat celorlalte tulburari neurovegetative generate de menopauza. Uneori chiar pacientele afirma ca nervozitatea, ametelile, cefaleea, specifice menopauzei , se calmau prin ingestia de alimente.
In privinta barbatilor, circumstantele in care se instaleaza obezitatea prin hiperfagie sunt legate de casatorie, cu modificarea implicita a obiceiurilor lor alimentare, in proportie de 27,58% din cazuri, fata de numai 14,30% din cazurile de obezitate feminina, care recunosc acelasi moment favorizant.
SEDENTARISMUL
Cu o frecventa semnificativa, obezitatea se instaleaza la barbati dupa abandonarea practicarii vreunui sport. Aceasta are loc mai frecvent intre 25 si 30 de ani, varsta care, corespunde, in general, casatoriei si instalarii unui oarecare sedentarism.Efortul fizic sistematic duce la o crestere a apetitului si deci a ingestiei de alimente, din cauza unei nevoi crescute de energie, dar, odata cu incetarea necesitatii energetice crescute, apetitul ramane reglat spre aportul nutritiv.
Rolul sedentarismului apare mai pregnant din analiza pe profesiuni a cazurilor de obezitate: astfel 80,9% din obezi aveau profesiuni sedentare, dintre care:casnice:39,90%, muncitori sedentar:16,22%, functionari: 14,30%, pensionari:10,48%.In schimb, muncitorii nesedentari furnizau numai 10,8% dintre obezii avuti in vedere. Aceasta subliniaza efectul factorului de mediu in geneza obezitatii.
ALCOOLISMUL
Alcoolul poate constitui o sursa suplimentara de calorii si atata timp cat nu este consumat in cantitati prea mari, susceptibile sa sa compromita integritatea functionala a tubului digestiv si a ficatului, el poate favoriza aparitia obezitatii.Rolul etilismului moderat apare neglijabil la femeile anchetate(7%din cazuri), dar semnificativ la barbatii obezi (29,88%).
TRAUMELE PSIHICE SI NERVOASE
Traumele psihice au fost invocate ca moment declansant in proportie de 5,4% la femei si de 3,4% la barbatii obezi. In unele dintre aceste cazuri, s-a putut cu o probabilitate destul de mare, o legatura directa intre trauma psihica si hiperfagie.
CAUZE ENDOCRINE
Rolul primar si direct al glandelor endocrine in instalarea obezitatii este din ce in ce mai mult contestat. Obezitatea apare astfel ca o falsa boala glandulara, deoarece tulburarile endocrine constatate uneori reprezinta efectul si nu cauza obezitatii.Argumente in sprijinul acestei idei sunt faptul ca mijloacele de investigatie clinica sunt incapabile sa evidentieze in obezitate o tulburare endocrina suficient de constanta pentru a se putea sa I se atribuie o reala importanta in declansarea obezitatii, si pe de alta parte, ineficienta terapiei hormonale in obezitate (extractul tiroidian se foloseste pentru calitatile lui farmacodinamice, si nuca substitiuent al unei insufuciente glandulare).
In privinta instalarii obezitatii trebuie spus ca exista doi factori esentiali: unul mai bine cunoscut la originea caruia se constata cel mai adesea obiceiul castigat, si, uneori o tulburare hipotalamica primara, factor care combina abuzul alimentar cu sedentarismul. Un al doilea factor mai putin cunoscut , determinat constitutional, si probabil ereditar, care se manifesta in special in unele imprejurari de maxima solicitare a complexului hipotalamo-hipofizar (sarcina, lactatie, menopauza) sau in convalescenta prelungita dupa anumite imbolnaviri (boli febrile sau interventii chirurgicale). In aceste imprejurari, obezitatea se instaleaza tot prin hiperfagie si/sau sedentarism, in cadrul unui echilibru endocrino-metabolic probabil modificat in favoarea acumularii de grasime.
Obezitatea poate fi definita ca un surplus ponderal de 20% peste greutatea teoretica, cu specificarea ca surplusul ponderal consta in acumularea de tesut adipos. Teoretic exista riscul confuziei obezitatii cu hipertrofia tesutului muscular sau cu retentia de apa. In practica insa o asemenea confuzie este greu de facut deoarece aspectul clinic nu poate insela. Greutatea normala poate varia intre anumite limite. De aceea s-au propus diverse formule si grafice in scopul definirii greutatii ideale si, in functie de aceasta, a excesului ponderal, tinand cont de tipul morfologic al individului, de varsta, sex, etc.
La o crestere de 20% a greutatii peste aceste valori ideale, diagnosticul de obezitate poate fi luat in considerare.
S-au propus numeroase clasificari ale obezitatii, dupa criterii morfologice, evolutive, sau tinand cont de contextul si de mecanismele instalarii ei. Clasificarile morfologice se bazeaza pe identificarea unor anumite tipuri de distributie a tesutului adipos care se dezvolta cu preferinta in anumite regiuni.Putem cita: tipul cushingoid, care se distinge printr-o predominanat a tesutului adipos la fata si trunchi, obezitatea androida sau ginoida, dupa cumgrasimea se acumuleaza mai mult in jumatatea superioara sau cea inferioara a corpului,etc
Tratamente alternative: 1. Kombucco Orientalis
Kombucco Orientalis este folosita de peste 2000 de ani, si provine din China antica, din timpul dinastiei Tsin.
Principiile active recomanda Kombucco Orientalis pentru cancer, boli ale sistemului digestiv, boli si probleme specifice femeilor, boli ale sistemului vascular si limfatic, matreata, apetit, imbunatatirea vederii, ajuta la reducerea dependentei de alcool, caderea parului, boli ale sistemului respirator, slabire etc.
Dr. Soraaya Sh. din Iran este cadru medical. A publicat un articol intitulat "Kombucco inhiba cresterea celulelor maligne" in revista iraniana "Baarg - e - sabs", Teheran/Iran vol. 5 (mar/96), paginile 18, 19 si 54. [...] "Am distribuit Kombucco printre pacienti. Au avut rezultate bune si sunt foarte satisfacuti. Kombucco a fost utila pentru vindecarea bolilor prostatei, pintenilor calcaneeni, artritei reumatoide, cancerului maduvei osoase, fibromului uterin, fibrozei pulmonare si altele. Nu am auzit nici o plangere despre Kombucco. Rezultatele folosirii tratamentului Kombucco au fost suficient de bune pentru a-l accepta ca terapie perfecta. Si eu il folosesc zilnic."
DETALII despre Kombucco Orientalis
Tratamente alternative: 2 Ceaiul Indian Chippewa
Ceai Indian Chippewa a fost si este un tratament indian pe baza de plante. O sora medicala din Canada a recunoscut acest tratament in timp ce trata o pacienta in varsta, din Anglia, pe la inceputul anilor 1920.
Pacienta a fost tratata cu Chippewa Tea pentru cancer de san de catre un vraci indian cu 30 ani in urma. Cand femeia i-a spus lui Rene despre cum tumoarea a fost eliminata de aceasta formula, ea a intrebat-o pe aceasta care este formula. Rene a inceput sa trateze pacienti bolnavi de cancer in stadiu terminal la mijlocul anilor 1920, incepand cu matusa ei.
DETALII despre Ceaiul Indian Chippewa
|
