prima pagina Descoperiti Kombucco OrientalisPeste 2000 ani de istorieCum se dozeaza Kombucco OrientalisLista cu beneficiile Kombucco OrientalisSute de marturii ale consumatorilor de Kombucco OrientalisKombucco Orientalis la dv. acasaAnalize de laboratorLog in clienti

Forum Ajutor Parteneri
User: Parola:  
Inregistrare client nou 


Lista afectiuni:

Dureri abdominale
Vndecare acnee
Dependenta de alcool
Alergii
Artrita si artrita severa
Astm
Cancer
Infectie cu candida
Colita, infectii urinare
Colita ulceroasa
Constipatia
Diabet
Diaree
Migrene, dureri de cap
Diverse alte dureri
Eczeme
Emfizem pulmonar
Endometrioza
Lipsa energiei
Probleme cu fierea
Dependenta de fumat, tutun si nicotina
Guta
Hemoroizi
Hepatita C
Hernie
Infarct miocardic
Lupus
Matreata persistenta
Caderea parului (chelie, alopecie)
Picioare mirositoare
Piele: pete, riduri, aspect
Sindrom premenstrual (PMS)
Probleme cu inima
Prostatita
Psoriazis
Raceala si gripa
Scleroza multipla
Slabire
Tensiune arteriala

Fumatul


Consumul de tutun, in general, care se manifesta prin diferite forme de mestecare, insertie rectala, prizare nazala si orala sau sugere, si fumatul, in special, produc o serie intreaga de efecte patogene care nu numai ca afecteaza in mod direct sanatatea umana, dar si amplifica calitatile nocive ale altor agenti fizici, chimici si biologici prin insidioase reactii sinergice.

Fumatul in sine este un obicei larg raspandit in intreaga lume, fiind practicat in egala masura de barbati si femei, copii si adulti si afectand viata si sanatatea a milioane de oameni. El are la baza multiple cauze, dar cea mai importanta se refera la dependenta de efectul drogant al nicotinei existenta in toate formele de prezentare comerciala a produselor obtinute din frunze de tutun. In plus, impactul sau major asupra comportamentului individual a fost determinat si de industrializarea si comercializarea tutunului sub forma de tigari care sunt relativ ieftine, usoare si deci eficiente din punct de vedere economic, putand fi tinute in gura fara a folosi mainile care, intre timp, pot presta alte activitati. De altfel, tutunul este daunator organismului uman nu numai prin faptul ca, in timpul arderii sale in procesul fumatului, nicotina din compozitia sa patrunde in caile respiratorii, ci si prin faptul ca in timpul cultivarii sale se folosesc o serie intreaga de pesticide care apoi sunt inhalate odata cu nicotina, sau prin faptul ca in timpul recoltarii sau procesarii sale, pielea umana absoarbe o mare parte din nicotina continuta in frunzele de tutun cu care vine in contact.

Din aceste motive insumate, fumatul, si nu numai, este recunoscut drept un important factor de risc al sanatatii umane; in numeroase tari adoptandu–se severe masuri legislative de prevenire si control a consumului de tutun prin implementarea unor politici de taxare, programe educationale de promovare a unei atitudini publice sanogene si, nu in ultimul rand, prin adoptarea unor masuri ferme de interzicere a fumatului in diferite locuri publice.

Tutunul atat de larg utilizat de milioane de consumatori din intreaga lume este reprezentat, de fapt, de frunzele speciilor N. tabacum si N.rustica care apartin genului Nicotiana din familia plantelor Solanacee, care contine peste 100 de specii si subspecii.

Acestea contin o substanta alcaloida, nicotina, care odata patrunsa in organismul uman, produce efecte de dependenta farmacologica si psihologica, intretinand si perpetuand obiceiul fumatului. Initial, acesta era practicat numai de bastinasii amerindieni, dar dupa descoperirea Americii de catre Columb, el a fost rapid adoptat si de populatiile europene. Fumul rezultat prin arderea tutunului era inhalat, la inceput, pe gura, prin intermediul unor tuburi sau rulouri din frunze de tutun, precum si pe nari, cu ajutorul unui tub in forma de Y, dar ulterior, el a inceput sa fie inghitit si exhalat de la o persoana la alta in timpul unor ritualuri religioase, unde se mai practica si mestecatul frunzelor de tutun singure, sau in combinatie cu cenusa, praf de scoici si miere. In zilele noastre, obiceiul fumatului a devenit aproape universal, constand din arderea controlata a frunzelor de tutun (tratate si imbogatite cu diferiti aditivi aromatizanti) rulate sub forma tigarilor sau introduse in recipienti speciali (pipe) si inhalarea fumului rezultat. Dintre aceste forme, fumatul tigarilor a avut, de departe, cea mai larga putere de adoptie din motive mentionate anterior, ceea ce a facut ca, cel putin in tarile dezvoltate, sa atinga o pondere de peste 80% din totalul consumului de tutun, desi, in tarile in curs de dezvoltare, acesta nu este predominant, dar se mentine in continua crestere (Tabel 9 si Fig. 16).

Tabel 9

Numarul tigarilor fumate zilnic de un individ. Tendinta consumului individual de tigari (OMS, 1970–1997).

 

Consumul individual zilnic de tigari (numar de tigari)

Rata evolutiei anuale (%)

Africa

America

Europa

Asia de SE

Asia de E

10

18

18

14

16

+1,2

–1,5

0

+1,8

               +3

Tari dezvoltate

Tari in curs de dezvoltare

22

14

                –0,5

+2,5

Total mondial

15

+0,8

Fig. 16. Numarul tigarilor fumate anual pe Glob. (1998)

Consumul individual de tigari pe Glob a crescut exploziv intre anii 1970–1972 si relativ constant intre anii 1990–1992. In tarile dezvoltate din punct de vedere economic, tendinta de continua crestere a cunoscut totusi o scurta perioada de stagnare la inceputul anilor 1980, dar in tarile in curs de dezvoltare, desi fumatul s–a extins la scara nationala mult mai tarziu, el a debutat si evoluat exploziv. Probabil ca cea mai spectaculoasa evolutie s–a inregistrat in regiunea OMS Asia–Pacific unde consumul individual de tigari aproape ca s–a dublat in intervalul 1970–1990, (exceptie facand Singapore si Noua Zeelanda din cauza asprelor regulamente de interdictie a fumatului). De asemenea, datele existente pe plan mondial arata ca obiceiul fumatului continua sa reprezinte unul din cele mai raspandite tabieturi atat in randul barbatilor, cat si al femeilor, ponderea acestora din urma devenind, in unele cazuri, foarte ridicata (Tabel 10).

Tabel 10

Ponderea fumatorilor in totalul populatiei peste 15 ani (%) (OMS,1997)

Regiunea

Barbati

Femei

Africa

America

Europa si Africa Mediteraneeana

Europa

Asia de SE

Zona Pacificului de V

29

35

35

46

44

60

4

22

4

26

4

8

Tari dezvoltate

–tari cu economie de piata (Japonia)

–tari in tranzitie (Rusia, Lituania)

42

37

60

24

23

28

Tari subdezvoltate

– China

– India

–Orientul Mijlociu

–America Latina si zona Caraibe

48

61

40

41

40

7

7

3

8

21

Total mondial

47

12

Ceea ce acest tabel nu arata este insa faptul ca, pe tari, situatia se modifica foarte mult, in sensul ca, in Danemarca, Norvegia, Japonia, Israel si Rusia, de exemplu, ponderea de 30 % a femeilor fumatoare o intrece nu numai pe cea existenta in alte tari precum cele din Asia de SE sau America Latina, ci si pe cea a barbatilor din aceeasi tara, ceea ce arata ca prin noul lor statut socio–economic, femeile se emancipeaza nu numai in sensul asumarii unor responsabilitati socio–profesionale superioare, ci si in cel al adoptarii unor comportamente deloc feminine si sanatoase precum fumatul.

Cu toate acestea, trebuie sa atragem atentia ca toate aceste date statistice se refera numai la consumul mondial de tigari care reprezinta doar 55% din cel total al tutunului, ceea ce inseamna ca fumatul de orice fel este un obicei de proportii globale.

Frunzele procesate de tutun si consumate sub forma de tigari sau alte tipuri de amestecuri aromate, contin peste 3040 de compusi chimici. Majoritatea acestora sunt constituenti naturali ai frunzelor, fiind sintetizati din aer si sol in timpul perioadei de crestere a plantei, dar multi dintre ei se formeaza si prin administrarea de ingrasaminte chimice sau rezulta prin procesele de tratare si aromatizare finala a frunzelor, modificand amplu raportul compozitiei chimice a tutunului cultivat si procesat in diverse regiuni ale globului. In acest sens, analizele toxicologice au demonstrat ca, desi proportia constituentilor individuali ai tutunului este foarte diferita pe glob, efectul toxic al unor compusi chimici precum nicotina, nitrozamina, aminele, alcaloizii, hidrocarburile policiclice aromate (PAH) si cadmiul continuti de acesta ramane practic acelasi indiferent de metodele utilizate pentru uscarea, tratarea si prelucrarea sa.

Tigarile produse in America si Europa intre anii 1933–1940 contineau aproximativ 33–49 mg de gudron si < 1–3 mg de nicotina fiecare, pentru ca cele produse mai tarziu, sa–si reduca concentratia de gudron la 23–48 mg in anii 1950 si la 16 mg de gudron si 1,5 mg nicotina intre anii 1960–1970 din cauza masivei orientari a fumatorilor tineri spre tigarile mai ”usoare”.

Cea mai mare concentratie de gudron (71 mg per tigara) se intalneste in tigarile de foi ” Kretek” din Indonezia, iar cea mai mare concentratie de nicotina (1,7–2,0 mg/tigara) se gaseste in amestecurile ” bidi” din India . Acestea din urma sunt alcatuite din tutun pisat si impachetat manual intr–o frunza de Diospyros melanoxylon si contin mai putin tutun decat o tigara obisnuita (0,223 g fata de 0,782 g), dar mult mai multa nicotina (8,2% fata de 3,7% in tigarile normale), iar prin ardere genereaza pana la 70 mg de CO in comparatie cu cantitatea de 25 mg de CO eliberata de tigarile americane fara filtru obisnuite. De altfel, India detine un loc de frunte in ierarhia consumului mondial de tutun atat prin ponderea sa de 7% in 1997, cat si prin structura foarte complexa a acestuia, 50% din tutunul consumat in India fiind folosit sub forma de ”bidi”, 30% sub forma de tigari, 10% fiind consumate direct prin mestecare, iar alte 10% prin prizare nazala si orala.

In realitate, Asia in ansamblu detine o pozitie aparte in industria tutunului pe Glob atat prin ”retetele” sale speciale de tigarete si tigari de foi, cat si prin concentratiile foarte ridicate de nicotina (si nu numai) pe care le contin acestea. De exemplu, tigarile de foi produse in Thailanda pot fi invelite in coaja de Streblus asper, scoarta de tamarix ( Tamarindus indica) si khai ( Homonoia riparia ; Euphorbiaceae), sau frunze de palmier ( Areca catechu), continand intre 41 si 200 mg de gudron si 5,55–11,4 mg de nicotina per tigara, in functie de tipul specific al amestecului aromatic efectuat; fiecare astfel de ”trabuc” fumat eliberand in aer o cantitate de 411–820 mg CO. Spre deosebire de acestea, amestecurile ” Kretek” din Indonezia, desi sunt mult mai aromate, deoarece frunzele de tutun (care reprezinta numai 60–65% din masa tigarii) sunt rulate in foi groase de palmier precum Artocarpus integrifolia, Musa paradisiaceae sau Grewia microcos, pot fi mult mai toxice fiindca nu numai ca nu se fumeaza in mod conventional, ci invers, cu capatul aprins al tigarii introdus in gura, dar contin si o cantitate foarte mare de gudron (41–113 mg), si nicotina (1,2 – 4,5 mg/tigara); iar daca ele sunt fumate fara filtru, atunci pot elibera circa 19 – 23 mg de eugenol care, odata inhalat, determina hemoragii interstitiale si congestie pulmonara care degenereaza in edem pulmonar acut cu efect letal. In plus, tigarile indoneziene mai contin si aproximativ 28,1 mg de N–nitrozamine volatile care prin piroliza din timpul fumatului, elibereaza peste 1580 ng de compusi nitrozaminici cancerigeni, ceea ce face ca acest tip de tigara sa fie unul dintre cele mai ”ucigatoare” din lume, producand o rata a mortalitatii de peste 45%. In opozitie cu aceasta, pipa de apa ” Sheesha” din India , este mult mai blanda, efectul sau tabagic nefiind atat de accentuat pentru ca fumul de tutun este tras printr–o pipa scufundata in apa, care se aprovizioneaza dintr–un recipient in care tutunul arde direct pe un amestec de mangal. In acest caz, fumul inhalat are o concentratie scazuta de pulberi sedimentabile nocive precum benzo(a)pirenul sau fenolii volatili, dar inregistreaza niveluri foarte ridicate de monoxid de carbon care, odata patruns in organismul uman, determina cresterea accentuata a carboxihemoglobinei din sange, dand senzatia acuta de asfixiere.

In ciuda acestor numeroase reactii sinergice pe care tutunul le poate produce in combinatie cu diverse alte substante aditive, se incearca sustinut ca, prin utilizarea unor compusi siguri (” GRAS” cum sunt denumiti in SUA), tutunul sa prezinte in continuare aceeasi credibilitate si implicit, aceeasi rata a consumului. Din acest motiv, in industria tutunului din Europa si America se foloseste o gama extrem de variata de aditivi alimentari care sporesc nu numai aroma tipului de tabac utilizat, ci si gustul fumului rezultat. Astfel, asa–numitele ”sosuri invelitoare” compuse din zahar, mirodenii si substante aromate precum glicerolul, propilenul si glicolul sunt folosite numai in faza initiala de tratare, frunzele de tutun fiind stropite cu acestea inca inainte de a fi uscate, taiate si macerate. Ulterior, in timpul macerarii, tutunul se trateaza cu numerosi alti compusi de aromatizare (mentol, cacao, ciocolata, scortisoara, cuisoare, vanilie, miere, uleiuri aromatice de ienupar sau trifoi, si extrase organice de plante) in scopul de a–i conferi calitati olfactive si gustative cat mai bune, ignorandu–se faptul ca, in realitate, in procesul pirolizei, multi dintre acesti aditivi aparent inofensivi genereaza compusi secundari foarte toxici. De exemplu, glicerolul impregnat in frunzele de tutun se volatilizeaza in curentul principal de fum in proportie de 3–6% in cazul tigarilor si 35–43% in cazul pipei, producand acroleina, un produs de piroliza a carei concentratie variaza de la 69 la 230 mg in tigara propriu–zisa si de la 0,23 la 0,46 mg/m 3 in aerul inconjurator. Aceasta produce iritarea ochilor si mucoasei nazale, afectand grav echilibrul micotic al epiteliilor respiratorii in sensul anihilarii activitatii ciliare prin care se creeaza premisele unor profunde mutatii celulare citotoxice. Un alt exemplu de derivat cancerigen al tutunului tratat cu aditivi este cel al compusului MH – 30 utilizat ca agent de stimulare a cresterii plantei, dar al carui produs rezidual determina formarea N– nitrozodietanolaminei ( NDELA) care exercita profunde reactii toxice, iar lista acestora poate continua cu inca vreo 60 de alte hidrocarburi policiclice aromatice ( PAH) cu consecinte la fel de distrugatoare.

Desigur, ”calitatile” patogene ale tutunului nu se refera insa numai la compozitia generica a acestuia, ci si la configuratia si modul de dispersie a fumului pe care il produce prin ardere (piroliza). De fapt, fumul de tutun este un complex de aerosoli alcatuit din minuscule particule lichide difuzate in mediul gazos de dispersie. Prin piroliza tutunului, compusii fazei disperse, dupa ce s–au propagat liniar de–a lungul intregii tigari, se pot condensa brusc la mica distanta de conul de ardere, formand curentul principal de dispersie (” fumul principal”), sau se pot difuza divergent in mediul de dispersie (aerul) inconjurator, generand ” fumul secundar” sau conul de dispersie. Caracteristicile fizico–chimice ale fumului depind de metodele de tratare si procesare ale tutunului, de gradul de porozitate si natura hartiei invelitoare sau tipul elementului filtrant, iar in cazul unor tigari speciale ca cele de tip ”bidi”, compozitia chimica a fumului este influentata si de dimensiunea si volumul tigarii, precum si de frecventa si durata fumatului.

In ansamblu, ” fumul principal” se formeaza cu predilectie intr–o atmosfera cu un continut relativ scazut de oxigen, la o temperatura de combustie de 850–950 0 C in conul de ardere. La inceput, particulele sale componente au un diametru de circa 0,2–0,3 mm, dar pe masura ce acestea ajung intr–un mediu cu o umiditate relativa de 100% (cum este cel din tractul respirator) se unesc prin coalescenta, formand particule de ordinul micrometrilor, ceea ce face ca peste 50–90% din aerosolii inhalati sa patrunda pana la nivelul alveolelor pulmonare unde raman captivi si produc extinse leziuni celulare. Cei aproximativ 4000 de aerosoli identificati in fumul de tigara sunt solizi precum nicotina, nitrozamina, cadmiul, nichelul, zincul, si PAH–urile (hidrocarburile policiclice aromate) sau gazosi, continand monoxid de carbon, dioxid de carbon, amoniac, formaldehida, benzen etc. si, in functie de activitatea lor biologica, pot fi clasificati in agenti asfixianti, iritanti, ciliatoxici, mutageni, cangerigeni, inhibitori, neurotoxici si, nu in ultimul rand, activi din punct de vedere farmacologic. Bineinteles, actiunea lor nociva se exercita in primul rand asupra cailor respiratorii superioare, dar multi compusi ai fumului de pipa, de exemplu, se dizolva in saliva, fiind absorbiti direct de mucoasa cavitatii bucale care, in prezenta alcoolului cu puternic efect solvent, poate suferi grave leziuni mutagene.

Spre deosebire de curentul principal de dispersie a fumului de tigara, cel secundar se formeaza intr–o atmosfera cu temperaturi de combustie ceva mai coborate (500–600 0 C) si contine in suspensie particule sedimentabile cu un diametru aerodinamic mediu mai mic de 0,2 mm. In ansamblu, compozitia chimica a ” fumului secundar” este aproximativ aceeasi cu cea din ”fumul principal”, numai ca unele elemente chimice pot atinge concentratii mult mai ridicate pe fiecare gram de tutun consumat prin combustie; acest lucru fiind valabil pentru multi compusi cancerigeni cum ar fi N–nitrozodimetilamina sau N–nitro–zodietilamina care condenseaza pe cilii cailor respiratorii, producand nuclee edemice ce, mai tarziu, vor degenera in cancer pulmonar.

De altfel, se stie ca tutunul, prin numerosii sai compusi toxici, afecteaza in mod direct sanatatea umana, fiind cauza unei game foarte variate de boli ce pot avea caracter acut sau cronic. 



Bibliografie: sursa

Tratamente alternative: 1. Kombucco Orientalis



Kombucco Orientalis este folosita de peste 2000 de ani, si provine din China antica, din timpul dinastiei Tsin.

Principiile active recomanda Kombucco Orientalis pentru cancer, boli ale sistemului digestiv, boli si probleme specifice femeilor, boli ale sistemului vascular si limfatic, matreata, apetit, imbunatatirea vederii, ajuta la reducerea dependentei de alcool, caderea parului, boli ale sistemului respirator, slabire etc.

Dr. Soraaya Sh. din Iran este cadru medical. A publicat un articol intitulat "Kombucco inhiba cresterea celulelor maligne" in revista iraniana "Baarg - e - sabs", Teheran/Iran vol. 5 (mar/96), paginile 18, 19 si 54. [...] "Am distribuit Kombucco printre pacienti. Au avut rezultate bune si sunt foarte satisfacuti. Kombucco a fost utila pentru vindecarea bolilor prostatei, pintenilor calcaneeni, artritei reumatoide, cancerului maduvei osoase, fibromului uterin, fibrozei pulmonare si altele. Nu am auzit nici o plangere despre Kombucco. Rezultatele folosirii tratamentului Kombucco au fost suficient de bune pentru a-l accepta ca terapie perfecta. Si eu il folosesc zilnic."

DETALII despre Kombucco Orientalis

Tratamente alternative: 2 Ceaiul Indian Chippewa

Ceai Indian Chippewa a fost si este un tratament indian pe baza de plante. O sora medicala din Canada a recunoscut acest tratament in timp ce trata o pacienta in varsta, din Anglia, pe la inceputul anilor 1920.

Pacienta a fost tratata cu Chippewa Tea pentru cancer de san de catre un vraci indian cu 30 ani in urma. Cand femeia i-a spus lui Rene despre cum tumoarea a fost eliminata de aceasta formula, ea a intrebat-o pe aceasta care este formula. Rene a inceput sa trateze pacienti bolnavi de cancer in stadiu terminal la mijlocul anilor 1920, incepand cu matusa ei.

DETALII despre Ceaiul Indian Chippewa


 
| Articole | Astrologie | Articole despre cancer | cosmetica | fumatul | medicina | Plante medicinale 1 | Plante medicinale 2 | retete_plante | sanatate | sarcina_nasterea | Articole cu tratamente | Vindecari cu Kombucco | vitamine |


eXTReMe Tracker
 

Vizitatori unici:
© 2006 Ela Star Bucuresti [statistici]