Lista afectiuni:
|
Acidul folie este denumirea comuna pentru acidul pteroilmonoglutamic. El este sintetizat de multe plante si bacterii. Fructele si legumele reprezinta principala sursa alimentara de vitamina. Unele forme de acid folie din dieta sunt labile si pot fi distruse in cursul prepararii alimentelor. Necesarul zilnic minim este, in mod normal, de aproximativ 50 ng, dar acesta se poate amplifica de mai multe ori in starile cu un metabolism crescut, cum ar fi sarcina. Asimilarea unor cantitati adecvate de acid folie depinde de natura dietei si de modul de preparare. Folatii din multe alimente sunt conjugati in mare parte cu o serie de derivati ai acidului glutamic. Acesta impiedica absorbtia intestinala a acidului folic. Totusi, conjugazele (y-glutamil carboxipeptidazele) din lumenul intestinal convertesc poliglutamatul in mono si diglu-tamat, care sunt absorbite cu usurinta in jejunul proximal. Folatul din plasma se gaseste in principal sub forma de N5*metiltetrahidrofolat, un monoglutamat. Acesta ajunge in celule printr-un transportor specific pentru formele tetrahidro ale vitaminei. Odata patruns in celula, grupul N5-metil este indepartat printr-o reactie ce necesita prezenta cobalaminei (vezi mai jos) si folatul trece din nou in forma de poliglutamat. Aceasta forma poate fi utila pentru retinerea folatului de catre celula, in plasma, lapte si alte lichide ale organismului exista o proteina care leaga folatul. Rolul acestei proteine si al precursorului sau este necunoscut. Nici proteina, nici precursorul ei nu sunt legate de transportul tetrahidrofolatului. Indivizii normali au aproximativ 5-20 mg de acid folie in diverse depozite in organism, jumatate gasindu-se in ficat. Avand in vedere necesitatile minime zilnice, nu este surprinzator faptul ca un deficit apare dupa cateva luni, daca aportul alimentar sau absorbtia intestinala sunt afectate.
DETALII despre Kombucco Orientalis Tratamente alternative: 2 Ceaiul Indian Chippewa Ceai Indian Chippewa a fost si este un tratament indian pe baza de plante. O sora medicala din Canada a recunoscut acest tratament in timp ce trata o pacienta in varsta, din Anglia, pe la inceputul anilor 1920. |