| |
|
|
|
|
Vizitatori unici:
© 2006 Ela Star Bucuresti [statistici]
Lista afectiuni:
|
Cea mai frecventa cauza a deficitului de cobalamina in climatele temperate este anemia pernicioasa, in care secretia factorului intrinsec inceteaza datorita atrofiei mucoasei gastrice. Este mai frecvent observata la indivizii cu descendenta nord-europeana si africano-americana si este mult mai putin comuna la sud-europeni si asiatici. Ambele sexe sunt afectate in mod egal. Este o boala a varstei inaintate, majoritatea pacientilor prezentandu-se in jurul varstei de 60 de ani; este rara sub 30 de ani, desi anemia pernicioasa tipica poate fi observata si la copii sub 10 ani (anemia pernicioasa juvenila). Afectiunile ereditare in care stomacul normal histologic fie secreta un factor intrinsec anormal, fie nu il secreta deloc induc un deficit de cobalamina la sugari sau in prima copilarie. Exista numeroase dovezi in ceea ce priveste anomaliile imunologice din anemia pernicioasa. Incidenta anemiei pernicioase este substantial crescuta la pacientii cu alte afectiuni considerate a fi de origine imunologica, incluzand boala Graves, mixedem, tiroidita, insuficienta suprarenaliana idiopatica, vitiligo si hipoparatiroidismul. Pacientii cu anemie pernicioasa au, de asemenea, anticorpi circulanti anormali, care au legatura cu boala: 90% au anticorpi anticelule parietale, in timp ce 60% au anticorpi anti-factor intrinsec. Anticorpii anti-celule parietale sunt intalniti, de asemenea, la 50% din pacientii cu atrofie gastrica fara anemie pernicioasa, ca si la 10-15% dintr-o populatie neselectata de pacienti, dar anticorpii anti-factor intrinsec nu sunt intalniti, de obicei, la acesti pacienti. Rudele pacientilor cu anemie pernicioasa au o incidenta crescuta a bolii si chiar cei fara o afectiune clinica pot avea anticorpi anti-factor intrinsec in ser. in sfarsit, tratamentul cu corn'costeroizi s-a dovedit a fi capabil sa amelioreze boala atat patologic, cat si clinic. Distrugerea celulelor parietale in anemia pernicioasa se crede ca este mediata de anticorpi fixatori de complement impotriva membranei celulelor parietale. Observatia ca anemia pernicioasa este neobisnuit de frecventa la pacientii cu agamaglo-bulinemie sugereaza totusi ca sistemul imun celular poate, de asemenea, juca un rol in patogeneza ei. Dimpotriva, Heli-cobacter pylori nu prea are legatura cu distrugerea celulelor parietale in anemia pernicioasa. Din punct de vedre anatomopatologic, cea mai caracteristica modificare in anemia pernicioasa este atrofia gastrica ce afecteaza portiunile din stomac secretante de acid si pepsina; antrul este crutat. Alte modificari patologice sunt secundare deficitului de cobalamina; acestea includ alterari megaloblastoide ale epiteliului gastric si intestinal si modificarile neurologice descrise mai sus. Modificarile epiteliului gastric apar ca atipii celulare pe specimenele de citologie gastrica, care trebuie cu mare grija diferentiate de anomaliile citologice observate in neoplaziile gastrice. Manifestarile clinice sunt in principal cele legate de deficitul de cobalamina, descrise mai sus. Boala are un debut insidios si progreseaza lent. Examenele de laborator vor arata hiper-gastrinemie si aclorhidrie pentagastrin-refractara, ca si alte modificari hematologice si de laborator, discutate la „Diagnostic". Printr-o terapie de substitutie corespunzatoare, pacientii cu anemie pernicioasa ar trebui sa prezinte o corectie completa si durabila a tuturor anomaliilor datorate deficitului de cobalamina, cu exceptia situatiei in care au aparut modificari ireversibile ale sistemului nervos inainte de tratament Totusi, acesti pacienti sunt predispusi la polipi gastrici si au o incidenta de aproape doua ori mai mare fata de cea normala a cancerului gastric. De aceea, pacientii ar trebui urmariti prin examinari frecvente ale scaunului prin hemocult, completat cu studii diagnostice suplimentare atunci cand este cazul.
DETALII despre Kombucco Orientalis Tratamente alternative: 2 Ceaiul Indian Chippewa Ceai Indian Chippewa a fost si este un tratament indian pe baza de plante. O sora medicala din Canada a recunoscut acest tratament in timp ce trata o pacienta in varsta, din Anglia, pe la inceputul anilor 1920. |